CRACIUN FERICIT!!!!!!!!!! >:d<
AAAA si va rog sa faceti cunostiinta cu Fane :

Povestea lui cu alta ocazie ;)
Acum cateva saptamani ma uitam la un top al celor mai populare superstitii din istorie , iar melodia "Gloomy Sunday" era si ea in acest top. Melodia mi'a stranit curioazitatea pe moment dar ulterior am uitat sa o caut pentru a o asculta. Asta pana asta seara cand Ana mi'a dat link sa ascult o "melodie tare". Mi'am dat seama imediat ca e vorba despre melodia aia din documentar si am zis ca o asemenea coincidenta merita impartasita cu voi.
Povestea melodiei incepe undeva pe la sfarsitul anului 1933 in Ungaria, unde un muzician pe nume Reszo Seress incerca fara succes sa creeze o compozitie impresionanta. Ambitia obsedanta de a deveni faimos prin muzica a dus si la esecul in plan sentimental al lui Seress, fiind parasit de iubita sa. Legenda spune ca intr-o seara mohorata de duminica, pe cand era singur si dezamagit de nereusitele sale, muzicianul a inceput sa compuna o melodie trista, careia i-a pus numele "Szomoru Vasarnap" (in traducere, "Duminica intunecata"), inspirat de starea sa, completata de vremea posomorata de afara.
Prima incercare de a publica aceasta compozitie a esuat, respingerea motivand ca melodia "are un ritm si o melodicitate foarte deprimante; ne pare rau dar nu o putem folosi". Reszo Seress nu a renuntat insa,trimitandu-si opera in alta parte. Curand "Duminica Intunecata" a fost distribuita in mai multe orase importante, aducandu-i renume lui Seress. De aici insa incepe si asa-zisul blestem al melodiei.
Seria de sinucideri a continuat, de la spanzurari cu acelasi mesaj in mana, pana la aruncari de la etaj sau gazari. Intrebat de presa ce a fost in mintea lui cand a scris melodia, Seress a raspuns: "Ma regasesc in mijlocul acestui succes fatal ca un om vinovat. Aceasta celebritate nefasta ma raneste. Am plans numai din cauza dezamagirilor din inima mea in acest cantec, se pare insa ca altii, cu sentimente apropiate, si-au regasit propria durere in ea". Aceste intamplari nefericite i-au adus chiar mai multa popularitate compozitiei. La inceput, postul de radio britanic BBC a lansat melodia instrumentala, iar apoi cu versuri. Un politist din Londra a declarat ca auzise aceasta piesa cantata in mod repetat intr-un apartament, considerand ca trebuie verificat. Inauntru era o femeie moarta in urma unei supradoze de somnifere. Acest incident a dus la interzicerea difuzarii la radio a cantecului. Ajunsa in Statele Unite, melodia, cunoscuta acum ca "Gloomy Sunday", a devenit din ce in ce mai comerciala. Nu se stie insa daca a provocat si aici cazuri de sinucidere. Printre cele mai celebre interpretari ale piesei, trebuie sa mentionez artisti ca Billie Holiday, Diamanda Galas, Sinead O'Connor, Bjork, Sarah Brightman sau Heather Nova. Asa-zisa "iubita" a compozitorului, cea care a inspirat compozitia morbida, se spune ca s-a sinucis la scurt timp dupa lansarea pe piata a cantecului. Parca pentru a intari ideea blesemului, in 1968, Reszo Seress s-a sinucis si el la varsta de 69 de ani ,aruncandui-se de pe o cladire din Budapesta. Surse neindentificate au declarat ca motivul a fost faptul ca artistul nu a fost in stare sa mai compuna altceva dupa "Szomoru Vasarnap".
Versurile originale sunt acestea:
It is autumn and the leaves are falling
All love has died on earth
The wind is weeping with sorrowful tears
My heart will never hope for a new spring again
My tears and my sorrows are all in vain
People are heartless, greedy and wicked...
Love has died!
The world has come to its end, hope has ceased to have a meaning
Cities are being wiped out, shrapnel is making music
Meadows are coloured red with human blood
There are dead people on the streets everywhere
I will say another quiet prayer:
People are sinners, Lord, they make mistakes...
The world has ended!
Noile versuri, cu o tenta mai optimista (!!?!!) au fost o traducere dupa un poem al altui Ungur.
Sunday is gloomy,
My hours are slumberless
Dearest the shadows
I live with are numberless
Little white flowers
Will never awaken you
Not where the black coaches
Sorrow has taken you
Angels have no thoughts
Of ever returning you
Wouldnt they be angry
If I thought of joining you?
Gloomy sunday
Gloomy is sunday,
With shadows I spend it all
My heart and i
Have decided to end it all
Soon therell be candles
And prayers that are said I know
But let them not weep
Let them know that Im glad to go
Death is no dream
For in death Im caressin you
With the last breath of my soul
Ill be blessin you
Gloomy sunday
Dreaming, I was only dreaming
I wake and I find you asleep
In the deep of my heart here
Darling I hope
That my dream never haunted you
My heart is tellin you
How much I wanted you
Gloomy sunday
Dupa asta, restul e istorie: 60 de coveruri (numai dupa ce zice Wikipedia), printre care merita mentionate: Artie Shaw, Sarah Vaughan, Ray Charles, Serge Gainsbourg, Marianne Faithfull, Björk, Kronos Quartet, Sarah Brightman, Portishead, Venetian Snares.
Uitati si melodia aici :
P.S. Nu raspund pentru eventualele sinucideri ;))....
Sinistra metoda de tortura numita scaunul de interogare a cunoscut celebritatea in Europa medievala, atunci cand era folosita, in special, impotriva femeilor acuzate de vrajitorie sau de adulter. Scaunul metalic pe care erau imobilizati acuzatii era prevazut cu sute de ace menite sa strapunga pielea fara a produce, insa, rani letale. Ca si cum nu era suficient, sub acesta se aprindea focul, foc ce era mentinut pana cand scaunul devenea incandescent. Putinele victime care supravietuiau acestui supliciu sufereau traume ireversibile care, de cele mai multe ori, duceau la moartea celui torturat in maxim doi ani.
Desi era privita doar ca o metoda preliminara a torturii propriu-zise, curatarea sufletului avea la baza o credinta larg raspandita in tarile catolice, aceea ca sufletul vinovatului putea fi spalat de pacate daca acuzatul era silit sa inghita apa clocotita sau carbuni incinsi. In situatia in care condamnatul supravietuia incercarii, judecatorii puteau accede catre urmatoarele etape ale procesului de acuzare.
Celebra printre inchizitorii medievali, Fecioara de fier isi va castiga o trista notorietate incepand cu anul 1515, atunci cand s-a inregistrat prima folosire a acestui infricosator instrument de tortura. Cusca de metal, care avea forma unei fecioare, era dotata pe interior cu un sistem complicat de ace care, odata usa inchisa, patrundeau in corpul celui condamnat. Dar cum scopul torturii era acela de a smulge marturisile ereticilor inainte de a-i ucide, acele erau pozitionate astfel incat victima sa nu fie ucisa instantaneu. Acestea penetrau membrele, abdomenul, pieptul si ochii victimei fara a-i provoca moartea imediata. Acuzatul putea agoniza chiar si doua zile pana isi gasea sfarsitul.
Chiar daca a fost folosita pe scara larga in Evul Mediu, tortura cu apa a continuat sa fie practicata pana in secolul XX, in special in lagarele japoneze din timpul celui de al doilea razboi mondial. Procedeul prevedea ca victimei, imobilizate in prealabil, sa ii fie introdus in gura sau prin fosele nazale un tub elastic prin care era eliberata o mare cantitate de apa. Odata operatiunea incheiata, calaul sarea, practic, cu ambele picioare pe abdomenul umflat al victimei, fapt ce ducea la sectionarea stomacului si la moartea aproape instantanee.
Imaginatia judecatorilor medievali a atins una dintre cele mai inalte praguri atunci cand s-a decis construirea Leaganului lui Iuda. Aparatul, de forma unui scaun inalt cu trei picioare, era prevazut in varf cu o piramida metalica, ale carei muchii erau atent ascutite in prealabil. Victima era ridicata cu ajutorul unui sistem de scripeti si asezata pe acest ingenios dispozitiv de tortura, in fata judecatorului. Gravitatia si greutatea condamnatului duceau la desavarsirea procesului. Existau si cazuri in care cei acuzati nu erau suficient de corpolenti, situatie in care de picioarele condamnatului erau atasate diferite greutati. 5. Pantofii de pedeapsa si Furca Ereticilor
Confectionati din metal si dotati cu mai multi tepi metalici atasati in interior, in dreptul calcaielor, pantofii de pedeapsa erau folositi in combinatie cu o alta inventie a Inchizitiei, Furca Erecticilor. De forma unei furci minuscule cu doua capete, obiectul era atasat de gatul condamnatului astfel incat sa ii penetreze acestuia partea superioara a sternului si barbia. Nevoit sa stea pe varfuri, pentru a nu-si performa calcaiele, si silit sa isi lase capul pe spate pentru a nu fi strapuns de dispozitivul atasat la gat, cel condamnat putea rezista intr-o asemenea pozitie pana la cateva ore. De obicei, o astfel de tortura era folosita ca preludiu, inaintea caznelor propriu-zise.
O alta solutie ingenioasa a judecatorilor medievali, folosita in lupta cu fortele demonice ale raului, o constituia dispozitivul numit simbolic „ghetele”. Picioarele victimei, imobilizata in prealabil, erau plasate intre doua scanduri care, la randul lor, erau legate intre ele cu mai multe corzi bine stranse. Intre aceste corzi, acuzatorii fixau mai multe pene de lemn pe care le loveau sistematic cu un ciocan. Cu fiecare lovitura, mici parti din tibiile celui torturat se sfaramau, lasand oasele victimei sa iasa la iveala. Judecatorii puteau folosi pana la 20 de astfel de pene, care difereau ca marime, in functie de acuzele aduse vinovatului. Cazurile in care victima supravietuia pana la finalul procesului erau extrem de rare, iar durata de viata a acesteia nu era mai mare de cateva zile datorita blocarii arterelor cu resturi de os si maduva osoasa.Una dintre cele mai sinistre inventii ale Evului Mediu a fost, cu siguranta, taierea condamnatilor de vii cu fierastraul. Mai mult, victimele erau legate cu capul in jos, ideea torturii fiind ca acestea sa supravietuiasca si sa fie constiente cat mai mult timp, fapt ce era posibil datorita sangelui care continua sa oxigeneze creierul acuzatilor. In ciuda durerilor care trebuie sa fi fost atroce, un condamnat supus unei astfel de torturi putea rezista pana in momentul in care fierastraul ii atingea toracele.
Primul loc in topul torturilor medievale il ocupa trasul pe roata, o inventie aplicata pe scara larga in centrul si nordul Europei. In fond, doar spanzuratoarea era mai mult folosita decat trasul pe roata in acea perioada.
Victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele larg desfacute si bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor sau picioarelor erau trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei presandu-le cu o imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mainilor si picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata in jurul rotii si lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei. Cei care supravietuiau supliciului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp in care insectele si pasarile se hraneau in voie din trupul acestora. In general, condamnatii erau expusi in piete publice sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea si sa le evite exemplul.
Existau si cazuri in care acuzatii se bucurau de clementa judecatorilor. In acest caz se aplica ceea ce se numea Coupe de grace, zdrobirea toracelui sau a stomacului, fapt ce ducea la moartea aproape instantanee a victimei. In centrul Europei mai exista o forma de clementa numita Retentum, ce prevedea strangularea condamnatului in timpul executiei, uneori chiar inainte de inceperea ei.
STIU CA MULTI DINTRE VOI NU ATI INTELES CARE ERA DE FAPT MESAJUL ACESTUI POST....NU INCERCAM SA ARAT CAT DE MULTE LUCRURI STIU EU SI CU ATAT MAI PUTIN SA SCRIU O POSTARE ISTORICA....INCERCAM DOAR SA ARAT CAT DE MULTA CRUZIME E IN NOI OAMENII SI MAI ALES CAT DE MULT AVEM TENDINTA SA NE DISTRUGEM INTRE NOI INCA DIN CELE MAI VECHI TIMPURI...ORICINE ESTE CAPABIL SA INVENTEZE ASA CEVA DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE ESTE LA FEL DE UMAN CA O MAIMUTA....
Dimineata …Pleoapele mele se intredschid buimace sorbind roua primelor nuante ale zilei. Respir aerul cald si imbacsit al camerei mele dreptunghiulare ce se strange in jurul meu ca un lasou aruncat cu pricepere de departe , de foarte departe …. Ma sufoca amintiri care isi cer drepturile asupra sufletului meu… E ca si cum ar treui sa platesti prin melancolie fiecare zambet , prin durere fiecare raset si prin suferinta fiecare clipa de fericire. Starile noastre sufletesti se afla intr’un clasic ying-yang…
In viata toate lucrurile se gasesc in echilibru perfect: avem frumusete in aceiasi masura in care avem uratenie , avem bunatate dar si rautate , avem iubire dar o stingem cu ura sau uneori mai rau cu indiferenta si nepasare , avem adevar dar alegem minciuna , avem speranta dar o alungam cu deznadejde……
Oh dar stai! Nu e corect ! De ce nu putem fi doar fericiti ? ce frumos ar fi fost daca ar fi existat doar fericire fara cusur , fara antonim , fara un dusman concret…… ganditi in felul urmator ….. priviti viata ca pe un joc , cu o grafica aparte ….tridimensionala si foarte viu colorata…..ganditi anii din viata noastra ca pe niste leveluri ….numarul lor variaza in functie de calitatea jocului pe care il face fiecare sau nu neaparat…. Iar ultimul nivel sa fie decisiv…odata trecut de el sa ajungem la acea stare de fericire sublima , eterna , de necontestat si neoprit….si starea aceea sa fie ireversibila ….sa nu permita penetrari cu ura , tristete , invidie , lasitate , depravare , etc…. sa isi pastreze puritatea si infantilitatea …. Sa fie fericire in forma ei cea mai pura si primitiva ….
Atunci fericirea ar fi foarte greu de atins dar totodata ar fi infinit mai savuroasa si reala…Ar fi definitiva….ai avea certitudinea ca din clipa aceea nimic nu se mai poate intampla…nimic nu te mai poate opri din TRAIT …..
Ah dar stai….sa revenim la jocul pe care il jucam deja ….acesta are alte reguli si alte recompense….”atat de nedrepte uneori” spuse fata ce inca ii ducea dorul ….. “atat de ciudate” spuse baiatul care nu intelegea de ce ea nu il mai vroia , “atat de zdrobitoare” spuse fetita inca aplecata spre patul de spital al mamei sale…..atat de …atat de …atat de….. toata viata noastra este ATAT DE incat jocul nostru se dovedeste a fi atat de neregulat…mereu diferit si spontan in functie de fiecare in parte sau poate in functie de conceptiile fiecaruia dintre noi despre ceea ce primim sau pierdem …who knows…?
ce isi aranja o suvita de par rebela ....
uni despre normalitate care erau mult extinse fata de oamenii obisnuiti , se considereau predestinati si nici unul dintre ei nu concepea un viitor fara ca celalat sa fie inclus.
raspunse el somnoros si irascibil ca in fiecare dimineata intrebandu'se de unde are femeia aceasta atata energie la o ora atat de matinala.....
furi pentru a lua cutia cu zahar de pe raftul de sus....
e, vorbesc cu nimeni si vorbesc cu cineva.....