Jumatate

Porneste melodia si citeste ( am cautat varianta fara video dar nu am gasit asa ca puteti viziona si video la sfarsit :D )

Jumatate de amurg se intinde pe cerul semiluminat in timp ce plopul din fata mea e doar pe jumatate dezgolit de frunze in timp ce in cealalta jumatate se agata disperate frunze subtiri pictate parca cu aceiasi pensula moale care se joaca cu nuantele aceleiasi culori. Jumatate de balansoar rosu si jumatate albastru , voci de copii impartiti in 2 tabere , jumatate fericiti savurandu'si victoria si restul dezamagiti , jurandu'si unul altuia ca data viitoare vor fi mai buni.... Blocul de langa , ironic, este si el vopsit jumatate in caramiziu si jumatate intr'un alb care parca isi reneaga puritatea scarbit de el insusi si de modul in care timpul cel crud si furtunile ostentative si'au pus amprenta asupra lui.
In fata mea se intind timide si miscatoare lanturile unui leagan rosu de plastic , desenat neinspirat cu dungi albe de vopsea. Ma apropii de el usor parca nevrand sa ii intrerup momentul de melancolie tomnatica si ating usor lanturile pe jumatate ruginite. Simt cum palma mea cuprinde toate fiinta acelui leagan....in acele lanturi se afla puterea lui , magia .... ma asez si ma simt de parca as fi atins un portal vrajit menit sa ma trasporte intr'o alta lume... o lume a posibilitatilor nemarginite , o lume in care orice ti'ai dori poate fi atins doar cu o intindere a mainii...senzatia de zbor este inconfundabila ... numai el ti'o poate oferii la o asemenea intensitate ...parul meu se misca ...imi atinge fata , ochii , buzele , imi mangaie obrajii reci. Aerul circula pe langa mine , sunetele se aud atrofiate si ceea ce e cel mai minunat e ca senzatia e atat de uimitoare incat ai vrea sa o prelungesti la infinit si sa ii cresti intensitatea , de aceea incerci sa misti leaganul mai tare , mai repede , mai febril , mai grabit , mai puternic..... Vocile copiilor de langa par acum doar niste sunete indepartate ...ei nu sunt ca tine ...ei apartin altei lumi ...ei nu au ce ai tu si nu vor avea niciodata.... Asteptatarea continua , un sunet venit parca din alta lume te face sa iti revii : "Alo da?" , "Imi pare rau , nu mai pot ajunge , a intervenit ceva ." , "Ok , inteleg...imi pare rau" , " Si mie " , zice el facandu'si aparitia chiar de dupa coltul blocului pe care il fixasem cu privirea ca o maniaca minute in sir... ma strage in brate chicotind si apoi in secunda urmatoare totul devine creat parca in jumatati perfecte pentru fiecare din noi ... pana si rasuflarea e impartita...jumatate mie , jumatate tie.... toata a noastra...